Continuând seria despre project management, încep azi cu alt citat (de data aceasta tradus/adaptat) din cartea menţionată anterior, adăugând încă un motiv la afirmaţia că mulţi programatori sunt supra-optimişti:

De cele mai multe ori, oamenii (dintr-o echipă) se gândesc la cât de multe pot să facă, planificând astfel întregul proiect cu gândul la cât de mult pot să lucreze. Un lucru nu tocmai bun, deoarece ar trebui să se gândească la cât de puţin lucrează de fapt.

Din lungul şir de greşeli, probabil greşeala asta am făcut-o de cele mai multe ori, efectul fiind în cel mai „bun” caz multe nopţi nedormite, iar în cel mai rău caz vă imaginaţi voi...

Cred că e un lucru evident faptul că dintr-un program de 8 ore pe zi, nu se lucrează 8 ore. Ai pauză de masă, ai pauză de cafea/ţigară, mai ai o sedinţă, un telefon, etc. Ajungi să lucrezi doar 4-5 ore pe zi. Dacă mai citeşti un email, o ştire, nişte RSS-uri, forumuri, bancuri trimise de colegi, situaţia e clară iar productivitate tinde spre zero. Dar despre asta o să vorbesc într-un articol viitor.

Şi totuşi, e greu să treci peste modul de gândire „cât de mult”. Ştii că nu lucrezi 8 ore pe zi, dar îţi planifici proiectele ca şi cum ai lucra 8 ore non-stop. Multiplică asta cu numărul de oameni din echipă ca să vezi dimensiunea dezastrului ce te aşteaptă.

I love deadlines. I like the whooshing sound they make as they fly by. (Douglas Adams)

Deşi am câţiva ani de experienţă în spate (a se citi câţiva ani de greşeli) uneori mai fac greşeala asta şi nu-mi vine să cred. Analizând situaţia în timp, am identificat 3 motive:

  1. La început mă supra-estimam. În naivitatea mea, chiar credeam că pot lucra 8 ore pe zi non-stop, la productivitate maximă. Oricât de genial(ă) eşti, lucrul ăsta e imposibil de atins.
  2. După un timp am ajuns la concluzia evidentă că ziua de lucru nu are 8 ore, dar parcă nu eram conştient de acest fapt. Asta e un fel de „nu vezi pădurea din cauza copacilor”. Recunoaşterea şi conştientizarea e primul pas spre „vindecare”.
  3. Am un client nou, vreau să-l impresionez şi-i promit „luna de pe cer”.

Toate astea duc la o muncă enormă peste program care pe o perioadă îndelungată nu e tocmai sănătoasă. Iar dacă îţi faci un raport între banii ceruţi pe proiect şi munca depusă îţi dai seama că sclavii o duceau mai bine.

Ţine seama de toate astea când planifici următorul proiect, când promiţi rezolvarea unui task şi în special când semnezi un contract!