Nu e placut sa dai oameni afara. De cele mai multe ori i-ai angajat chiar tu. Cateodata e greu sa recunosti ca ai facut o alegere proasta. Si speri ca omul sa-si revina dupa numeroasele avertismente ce i le-ai dat.

E normal sa mai greseasca omul iar tu speri ca lucrurile se vor imbunatati. Si cateodata se imbunatatesc pt o perioada dar apoi iar revin la “normal”. Si tu iar speri ca se vor imbunatati. Si tot asa. Tot amani sa faci pasul decisiv. Iti spui ca ai investit prea mult in acest om pentru a-l da afara acum. Cu siguranta isi va imbunatati performantele/comportamentul. In plus, daca angajezi un om nou, iti ia cel putin o luna sa-l gasesti si inca o luna sa-i faci training. Si poate nici viitorul angajat n-o sa fie bun. Si mai gasesti alte motive numai sa nu iei decizia finala.

Trezeste-te, cu cat il dai afara mai repede cu atat iti reduci mai mult pierderile. Nu mai spera. Cand e vorba de angajati, speranta ar trebui sa moara prima. Concediaza-l dupa 3-4 avertismente.

Daca e angajat cu pfa, atunci treaba e simpla. Daca e cu contract de munca, e greu sa-l dai afara si e de preferat sa-l rogi frumos sa-si scrie demisia. Eventual ii dai un bonus pentru a usura plecarea.

Faptul ca-l dai afara nu e benefic doar pentru tine ci si pentru el. Poate asa se trezeste la realitate si va fi mult mai atent la viitorul job.

Din pacate vroia sa faca un magazin pe o nisa deja aglomerata, cu jucatori mari si bugete pe masura (nu, nu e vorba de IT/hardware). Nu vreau sa intru in detalii insa clientul respectiv avea sanse foarte mici de reusita cu magazinul. Avea buget zero (in afara de cel initial alocat pentru crearea magazinului dpdv tehnic), nu avea stoc de produse si nici o retea de aprovizionare. Ah, si nu avea nici experienta in online sau in vanzari.

Avea doar o idee de care tinea cu dintii, idee care ar fi trebuit sa-l diferentieze de restul magazinelor online din nisa respectiva. Se baza ca rezolva el restul problemelor (buget, produse, etc) din mers. Contractul pentru crearea magazinului era ca si semnat insa m-am hotarat sa renunt la el.

Rationamentul meu a fost urmatorul. Pot sa semnez contractul, sa-mi aloc timpul necesar realizarii unui proiect fara viitor si sa incasez banii. Sau pot sa ofer clientilor existenti un timp de raspuns mai bun, sa termin mai repede proiectele si sa le depasesc asteptarile. Am ales varianta a 2-a, mi s-a parut castigatoare pe termen lung.

• Calatoria in spatiu este la moda si este relativ ieftina, aprox 10.000 EUR pentru un zbor pe orbita (raportat la valoarea euro din 2010).
• Dupa o perioada de 5 ani de pace, izbucneste un razboi major intre occident si orientul mijlociu.
• Problema energiei e in mare parte rezolvata de panourile solare.
• Cu ajutorul Google si Apple, Linux a atins o cota de piata de 50% pe piata calculatoarelor personale si a dispozitivelor mobile. Nu mai exista o distinctie foarte mare intre cele doua.
• Apple a renuntat la BSD si si-a mutat interfata grafica pe un sistem Linux.
• Dispar complet ziarele, cartile si revistele tiparite. De fapt, nu se mai tipareste nimic, toate documentele sunt digitale.
• Tehnologiile bazate pe celule stem sunt foarte avansate si fac posibila vindecarea aproape oricarei boli si a oricarui handicap. Insa de ele au parte doar cei instariti.
• 50% din masinile aflate in circulatie sunt electrice.
• Romania s-a redresat in ultimii 5 ani punand un accent mare pe agricultura.
• Tocmai incepe o noua criza economica mondiala, de data aceasta pornind din China.

Va fi distractiv sa recitesc articolul asta peste 10 ani. As vrea sa aud si previziunile voastre. Lasati un comentariu sau scrieti un blogpost.

Pentru mine, 2009 a fost si va ramane un an marcant deoarece a fost anul in care m-am casatorit.  Iar dupa casatorie am reusit sa fac un lucru la care nici nu visam anul trecut – am reusit sa imi cumpar un apartament. Nimic extravagant, insa e intr-o locatie foarte buna si suntem (eu si sotia mea) foarte multumiti de achizitie.A fost buna si criza asta la ceva!

Pe plan personal n-am mai facut mare lucru, dar trebuie sa mentionez ca am inceput sa organizez PHP GeekMeet si am ajuns deja la a 6-a editie!

Pe plan profesional, 2009 a fost un an mai bun ca 2008. Am investit mult in Sosetaria.ro dar am primit si satisfactii vazand clientii multumiti. 2009 a fost un an in care am lucrat foarte mult iar in 2010 sunt convins ca vor aparea si roadele muncii. Insa probabil cea mai cuantificabila realizare din 2009 a fost faptul ca – si acum ma laud – un magazin online din Germania la care am pus si eu umarul a avut vanzari in crestere fata de 2008, depasind pragul psihologic de 1 mil EUR.

Gata cu lauda, ca au fost si o multime de lucruri care au mers prost in 2009. Nu stau sa le enumar, ca mi-ar trebui pagini intregi dar printre ele e faptul ca nu am indeplinit lucrurile propuse la sfarsitul lui 2008. Cam asa scriam eu in 31 decembrie 2008 in Ganduri pentru 2009:

Pentru mine, 2009 va fi anul în care:

• sper să am o să aloc mai mult timp și atenție proiectelor personale
• o să fiu mai eficient în munca de zi cu zi, o să pierd mai puțin timp pe internet
• o să fac mai mult sport
• o să mănânc mai sănătos
• o să scriu mai mult pe blog
• o să citesc mai mult decât în 2008

Acum cand le citesc, parca ma loveste asa un… “WTF?”. Mi-am propus doar lucruri vagi, e greu sa le masor si sa-mi dau seama daca le-am atins sau nu. Deci unul din lucrurile ce le-am invatat in 2009 e ca trebuie sa-mi definesc mai clar tintele. Ar trebui sa folosesc mult laudatele criterii SMART pe care le stiu de ceva vreme insa iarna nu-i ca vara si practica ne omoara.

Pentru 2010 imi propun:

• sa imi extind activitatea si sa ofer consultanta pe probleme de comert electronic, in special pe partea de optimizare a conversiilor. Si ca sa fie masurabil, 25% din totalul incasarilor pe 2010 vreau sa vina din aceasta consultanta.
• sa aduc Sosetaria pe profit.
• sa fac mai mult networking. Si ca sa fie masurabil, vreau sa particip cel putin la o conferinta din Bucuresti (legata de online).
• sa castig un loc 1 la GPeC.
• sa organizez in continuare PHP GeekMeet si sa extind intalnirea cel putin inca intr-un oras.
• sa continui Code retreat Cluj – intalnirile incepute de Maria Diaconu – si sa avem cel putin o intalnire la 2 luni.
• sa devin vegetarian sau macar sa incerc timp de 30 de zile.
• sa fac sport cel putin 3 zile/saptamana, minim 30 minute/zi. Iarna merg la bazin, vara alerg.
• sa merg pe jos la servici cel putin 4 zile/saptamana, chiar daca ploua sau e frig.

Gata, ca imediat imi vin oaspetii de revelion.

Hai 2010! Sunt convins că va fi un an mai bun decât 2009!

Lăsând chestiile personale la o parte, Sosetaria a câștigat locul 3 la GPeC 2009, la categoria articole de vestimentație. Ok, locul 3 nu e mare lucru, însă am fost învinși (eu și Adi) de propria lene. Pardon, nu e lene, am fost ocupați cu alte chestii. Și acum mi-e puțin ciudă, că nu era mare lucru să adăugăm un newsletter la site sau să adăugăm niște filtre. Oricum, având în vedere resursele puține pe care le avem, cred că locul 3 e o realizare bună. Practic, Adi a dus în spate tot greul. Pentru anul viitor țintim un loc 1 și vom lansa cel puțin un magazin nou. În rest… Șosetăria se dezvoltă de la lună la lună. Încă nu pot să-mi iau un Lexus cu banii din profit, însă lucrurile merg în direcția bună.

Mă gândesc din ce în ce mai mult să devin consultant pe probleme de comerț electronic. Am experiență de 5 ani cu un magazin din Germania, aproape 1 an cu Șosetăria, mai trebuie doar să găsesc clienți . Apropo de asta, am scris un mic articol despre Google Website Optimizer cu două studii de caz concrete. Vor veni și alte articole în viitor.

Seria de întâlniri PHP GeekMeet din Cluj continuă. După ce “am văzut lumina“, am decis să încerc un format nou pentru următoarea întâlnire, sub îndrumarea celor de la Agile Works. Pentru detalii și înscrieri, vizitați această pagină. Ne vedem în 14 noiembrie!

Cam atât.

PS: din păcate încă n-am avut timp să sistematizez ideile adunate la PHP GeekMeet #4 din septembrie. Urmează în zilele următoare.

Am aterizat în Oslo (mă rog… la vreo 50km depărtare) unde am fost întâmpinați de-o temperatură de aprox. 20 de grade. Perfect!

Am luat un autobuz până în Oslo, biletul de autobuz fiind primul contact cu prețurile extrem de ridicate din țara scandinavă. Pe autostradă nu mică mi-a fost mirarea când am văzut limita de viteză de 90km/h cu câteva porțiuni unde aveai voie să atingi fulminanta viteză de 100km/h. Repet, pe autostradă! Culmea, majoritatea șoferilor respectau limita. Să fie oamenii așa de civilizați sau amenzile așa de usturătoare? N-am reușit să aflu. Pe drumurile naționale limitarea era la 80. Am menționat că n-am văzut vapoare de genul X5, Q7 și ML?

În Oslo am stat 3 zile. Orașul e destul mic (aprox. 570k locuitori din cei 4.8 mil de locuitori cât are Norvegia) însă e frumos și aranjat (dacă mai avea rost să menționez). Nu pot să zic că m-a impresionat prin ceva anume (poate doar opera – clădirea albă din pozele de mai jos) însă mi-a plăcut foarte mult. Ah da, m-a impresionat Hard Rock Cafe, de unde mi-am luat un tricou . Și cum o poză face cât o mie de cuvinte, las pozele să vorbească:

După cele 3 zile în Oslo, am plecat într-o excursie de-o zi (Norway in a nutshell – rezervată dinainte pe internet, la fel ca și hotelurile, avionul, etc). Am mers cu trenul, cu vaporașul pe fiorduri, cu autocarul și apoi iar cu trenul. Din nou, mi-e mai ușor să vă las în compania pozelor decât să-mi tocesc tastele:

La finalul excursiei, am ajuns în Bergen, un orășel mic și cochet (aprox 200k locuitori) Aici am stat 7 zile, am vizitat ce era de vizitat și am lenevit. Am prins și vreo 2-3 zile cu ploaie (aici intervine partea cu leneveala). Să vină pozele!

Sătui de leneveală, ne-am hotărât să închiriem o mașină, să conducem vreo 5 ore, să luăm vreo 3 feriboturi (acolo unde nu aveau tunele de 8km la 260 de metri sub nivelul mării) pentru a vedea o amărâtă de stâncă! Și până la stâncă am mai avut de urcat vreo 2 ore pe munte! Dar a meritat. Stânca respectivă se numește The Pulpit Rock  (sau Preikestolen în norvegiană) și nu e orice fel de stâncă. E o platformă de vreo 25mp și se află la 604  metri deasupra mării. De data asta pozele, dar nici cuvintele, nu pot să descrie peisajul respectiv. E fabulos!

Eh… era bine să fie o lună, că de miere a fost. Cam atât din Norvegia. E o țară care cu siguranță merită vizitată iar cu încălzirea asta globală, mă gândesc să strâng bani pentru o bucată de pământ scandinav.

Nu prea are rost să vorbesc despre propria nuntă așa că vă las să urmăriți pozele primite de la prieteni, aici.

Pozele “oficiale” de la fotografi încă nu le-am primit. Curioșii pot să viziteze această pagină peste vreo 2 săptămâni, cam atunci o să primesc pozele și o să actualizez această pagină.

Când am puțin timp, o să-mi scriu impresiile din “luna” de miere petrecută în Norvegia.

PS: Cei care citesc aceste rânduri și n-au participat la nuntă, trebuie neaparat să-mi facă un cadou (oricum vine ziua mea) sau să lase un comentariu

Insa de data asta, frustrarile au ajuns la un alt nivel si refulez aici.

Imi place Clujul, si-mi pare rau vazand cum se rateaza niste ocazii uriase de a-l face mai frumos. Domnule primar, domnilor consilieri (eh, stiu ca din cei 2 cititori ai blogului, nici unul nu are functiile amintite), de ce trebuie ridicat un stadion nou in locul celui vechi? Oricum spatiul nu e foarte mare, mai bine s-ar extinde parcul central. Pentru stadion s-ar putea gasi o locatie foarte buna la periferia orasului.

Legat de canalul morii, momentan vad ca se lucreaza la curatarea lui. Lucrari de curatare s-au mai facut si in trecut, insa suntem romani, mizeriile vor reveni in canal. Si chiar daca ar fi curat, nu vad rostul unui asemenea canal. Ce-ar fi daca… s-ar astupa canalul si s-ar amenaja o pista pentru biciclisti in locul lui?

Chiar nimeni din conducerea orasului nu poate sa gandeasca putin out-of-the-box?

Nu căutați formularul de autentificare sau cel de creare cont, ele nu există. E doar un vis. Adevărul e că am  fost ieri să înregistrez un contract de muncă. Am stat la coadă cam 15-20 de minute, plus alte 15-20 le-am pierdut pe drum. Și în timp ce stăteam la coadă, am văzut o grămadă de oameni ce întindeau niște diskete peste tejgheua ghișeului, pentru a preda ceva documente, bănuiesc. Probabil și contabila mea face același lucru.

Diskete? WTF?!? M-ai există așa ceva în comerț? Cred că n-am folosit o disketă de mai bine de 5 ani. Iar peste 5 ani, probabil că România va fi singura țară în care vor mai exista diskete. Contabili, faceți-vă stocuri!

E chiar așa de greu să faci o aplicație online care să reducă toată birocrația asta? Directorii unei astfel de instituții chiar nu se gândesc la așa ceva? Nimeni nu are inițiativă? Toți se gândesc doar la ciolan? Trist.

[1] http://www.itmcluj.ro/

• m-am logodit
• am început acest blog (44 de articole) și – recent – mi-am făcut cont pe twitter
• am găsit un prieten și partener de afaceri de încredere
• am lansat două proiecte personale
• am început să citesc (cărți)
• am devenit interesat de dezvoltarea personală

Scriu acest articol plin de entuziasm și energie pentru anul ce urmează.

La sfârșitul lui 2007 mi-am propus să realizez unele lucruri în 2008 însă… am uitat ce mi-am propus.

Degeaba îți propui ca anul viitor să faci lucrurile X și Y dacă nu le notezi undeva! Degeaba le notezi dacă uiți hârtia într-un sertar. Nu trebuie să treacă o zi fără să știi încotro de îndrepți, fără să știi ce țeluri ai. Oprește-te din citit și notează-ți ce vrei să faci în 2009.

Pentru mine, 2009 va fi anul în care:

• sper să am o să aloc mai mult timp și atenție proiectelor personale
• o să fiu mai eficient în munca de zi cu zi, o să pierd mai puțin timp pe internet
• o să fac mai mult sport
• o să mănânc mai sănătos
• o să scriu mai mult pe blog
• o să citesc mai mult decât în 2008
• și nu în ultimul rând, o să mă căsătoresc

Scriind lucrurile de mai sus, am fost tentat să folosesc cuvântul „sper” în 2-3 locuri și mi-am dat seama că nu e bine. Așadar, în 2009 încerc să-mi scot din vocabular – și mai ales din procesul de gândire – cuvântul „sper”. Sper că proiectul X va fi un succes, sper să am timp pentru proiectul Y, etc, etc.

Sunt multe lucruri la care un om speră, însă cuvântul „sper ” ar trebui înlocuit cu o acțiune concretă. Altfel, speranțele vor rămâne doar atât – speranțe. Muncesc din greu pentru ca proiectul X să devină un succes – sună mai bine, nu? Lasă speranțele, muncește pentru a ajunge unde vrei, nu lăsa nimic la voia întâmplării!

Hai 2009! Sunt convins că va fi un an mai bun decât 2008!