Mihai Brehar

Norvegia – luna de miere

Mulți prieteni m-au întrebat de ce am ales Norvegia. Ei bine, principalul motiv e temperatura. Nu vroiam o lună de miere în care să fierb în suc propriu iar Norvegia – cu fiordurile ei – a fost prima țară care mi-a venit în minte.

Am aterizat în Oslo (mă rog… la vreo 50km depărtare) unde am fost întâmpinați de-o temperatură de aprox. 20 de grade. Perfect!

Am luat un autobuz până în Oslo, biletul de autobuz fiind primul contact cu prețurile extrem de ridicate din țara scandinavă. Pe autostradă nu mică mi-a fost mirarea când am văzut limita de viteză de 90km/h cu câteva porțiuni unde aveai voie să atingi fulminanta viteză de 100km/h. Repet, pe autostradă! Culmea, majoritatea șoferilor respectau limita. Să fie oamenii așa de civilizați sau amenzile așa de usturătoare? N-am reușit să aflu. Pe drumurile naționale limitarea era la 80. Am menționat că n-am văzut vapoare de genul X5, Q7 și ML?

În Oslo am stat 3 zile. Orașul e destul mic (aprox. 570k locuitori din cei 4.8 mil de locuitori cât are Norvegia) însă e frumos și aranjat (dacă mai avea rost să menționez). Nu pot să zic că m-a impresionat prin ceva anume (poate doar opera – clădirea albă din pozele de mai jos) însă mi-a plăcut foarte mult. Ah da, m-a impresionat Hard Rock Cafe, de unde mi-am luat un tricou . Și cum o poză face cât o mie de cuvinte, las pozele să vorbească:

După cele 3 zile în Oslo, am plecat într-o excursie de-o zi (Norway in a nutshell – rezervată dinainte pe internet, la fel ca și hotelurile, avionul, etc). Am mers cu trenul, cu vaporașul pe fiorduri, cu autocarul și apoi iar cu trenul. Din nou, mi-e mai ușor să vă las în compania pozelor decât să-mi tocesc tastele:

La finalul excursiei, am ajuns în Bergen, un orășel mic și cochet (aprox 200k locuitori) Aici am stat 7 zile, am vizitat ce era de vizitat și am lenevit. Am prins și vreo 2-3 zile cu ploaie (aici intervine partea cu leneveala). Să vină pozele!

Sătui de leneveală, ne-am hotărât să închiriem o mașină, să conducem vreo 5 ore, să luăm vreo 3 feriboturi (acolo unde nu aveau tunele de 8km la 260 de metri sub nivelul mării) pentru a vedea o amărâtă de stâncă! Și până la stâncă am mai avut de urcat vreo 2 ore pe munte! Dar a meritat. Stânca respectivă se numește The Pulpit Rock  (sau Preikestolen în norvegiană) și nu e orice fel de stâncă. E o platformă de vreo 25mp și se află la 604  metri deasupra mării. De data asta pozele, dar nici cuvintele, nu pot să descrie peisajul respectiv. E fabulos!

Eh… era bine să fie o lună, că de miere a fost. Cam atât din Norvegia. E o țară care cu siguranță merită vizitată iar cu încălzirea asta globală, mă gândesc să strâng bani pentru o bucată de pământ scandinav.