• m-am logodit
• am început acest blog (44 de articole) și – recent – mi-am făcut cont pe twitter
• am găsit un prieten și partener de afaceri de încredere
• am lansat două proiecte personale
• am început să citesc (cărți)
• am devenit interesat de dezvoltarea personală

Scriu acest articol plin de entuziasm și energie pentru anul ce urmează.

La sfârșitul lui 2007 mi-am propus să realizez unele lucruri în 2008 însă… am uitat ce mi-am propus.

Degeaba îți propui ca anul viitor să faci lucrurile X și Y dacă nu le notezi undeva! Degeaba le notezi dacă uiți hârtia într-un sertar. Nu trebuie să treacă o zi fără să știi încotro de îndrepți, fără să știi ce țeluri ai. Oprește-te din citit și notează-ți ce vrei să faci în 2009.

Pentru mine, 2009 va fi anul în care:

• sper să am o să aloc mai mult timp și atenție proiectelor personale
• o să fiu mai eficient în munca de zi cu zi, o să pierd mai puțin timp pe internet
• o să fac mai mult sport
• o să mănânc mai sănătos
• o să scriu mai mult pe blog
• o să citesc mai mult decât în 2008
• și nu în ultimul rând, o să mă căsătoresc

Scriind lucrurile de mai sus, am fost tentat să folosesc cuvântul „sper” în 2-3 locuri și mi-am dat seama că nu e bine. Așadar, în 2009 încerc să-mi scot din vocabular – și mai ales din procesul de gândire – cuvântul „sper”. Sper că proiectul X va fi un succes, sper să am timp pentru proiectul Y, etc, etc.

Sunt multe lucruri la care un om speră, însă cuvântul „sper ” ar trebui înlocuit cu o acțiune concretă. Altfel, speranțele vor rămâne doar atât – speranțe. Muncesc din greu pentru ca proiectul X să devină un succes – sună mai bine, nu? Lasă speranțele, muncește pentru a ajunge unde vrei, nu lăsa nimic la voia întâmplării!

Hai 2009! Sunt convins că va fi un an mai bun decât 2008!

Am cumpărat cartea în urmă cu aproximativ o lună, iar din copertă vă puteţi da probabil seama care este subiectul principal. Despre carte se pot scrie multe (şi probabil o voi face, în viitor), dar momentan vreau să mă opresc asupra unei singure probleme (şi rezolvarea dată de carte, bineînţeles): email-ul.

Nu primesc foarte multe email-uri într-o zi, dar majoritatea lor necesită o acţiune, fie că e vorba de un simplu răspuns, fie ceva mai complex. Până nu demult, ţineam toate mail-urile în Inbox (plus câteva directoare) şi nu de puţine ori mi s-a întamplat să uit să răspund la un mail pentru că efectiv se pierdea în multitudinea de mesaje.

De vreo două-trei saptămâni lucrul ăsta nu mi se mai întamplă, iar soluţia e surprinzător de simplă. Ca prim pas, se creează doua directoare @ACTION şi @WAITING FOR. Am folosit caracterul @ în numele directoarelor doar pentru a fi afişate primele, înaintea celorlalte directoare. Apoi, toate mesajele din Inbox care necesită un răspuns (sau o acţiune oarecare), sunt mutate în @ACTION. Restul mesajelor din Inbox sunt mutate într-un director nou numit Archive. În @WAITING FOR sunt puse mesajele care au nevoie de o acţiune, dar care acţiune nu poate fi făcută imediat, ci… aşa cum îi spune şi numele, se aşteaptă după ceva.

Ok, în momentul de faţă Inbox-ul trebuie să fie zero, iar acţiunile ce trebuie făcute sunt clar delimitate. Când un nou mail soseşte, trebuie doar să mă hotărăsc dacă:

1. răspund pe loc (în cazul în care durează mai puţin de 2 minute)
2. mut mail-ul in @ACTION sau în @WAITING FOR pentru procesare ulterioară
3. email-ul nu are nevoie de nici o acţiune, deci îl mut în Archive

Astfel, ştiu tot timpul ce anume a rămas nefinalizat. Bineînţeles, după ce prelucrez un email din @ACTION, îl mut in Archive.

E incredibil cât de mult contează o asemenea tehnică „rudimentară”. Nu-i aşa că-ţi vine să te întrebi „cum de nu m-am gândit eu la treaba asta”?

Pentru cei îngropaţi în mormane de email-uri, sper să vă fie de folos!

În ultima vreme (ultimul an şi ceva) numărul lucrurilor şi al problemele la care trebuie să fac faţă zi de zi a crescut continuu. Nu e vorba doar de project management ci şi de alte lucuri mărunte (probleme cu maşina, facturi, tot felul de acte, impozite, angajări/concedieri, etc) care se adună şi-ţi mănâncă timpul liber. Toate astea, în detrimentul sănătăţii.

De vreo 6 luni am început să citesc tot felul de site-uri despre productivitate, dezvoltare personală, managementul timpului, metode de motivare, etc, dorind să fiu mai organizat, mai productiv şi cu mai mult timp liber!

Îmi amintesc foarte clar sfatul dat de Jerry Seinfeld în acest articol, citit cu destul de mult timp în urmă, sfat care până azi nu l-am pus deloc în practică.

Pe scurt, trebuie să-ţi propui să faci un lucru zi de zi, fără întrerupere. Cu cât îl faci mai mult, cu atât vei vedea rezultatele investiţiei tale şi vei avea din ce în ce mai multe motive să continui. E ca un lanţ.

Având în vedere (la propriu!) burta şi kilogramele în plus adunate în ultima perioadă, astăzi am pus prima verigă într-un lanţ: să fac exerciţii fizice zilnic, cel puţin 10 minute. Ştiu, e puţin dar e un început.

Teoria e foarte faină, să vedem cum stăm cu practica!