Mihai Brehar

44 de ani și niciun unicorn

Tue, 11 Aug 2026 00:00:00 +0000

Anul ăsta am reușit să evit, din nou, titlul de Forbes 44 under 44.

Compania mea n-a devenit unicorn.
N-am luat nici o investiție (în principal pentru că nici nu căutam una).
N-am luat nici un premiu (deși o publicație s-a oferit să ne numească una dintre cele mai bune platforme SaaS de eCommerce din Europa, LOL).
Produsele noi pe care le-am lansat n-au avut succesul la care speram. Nici pe departe.

Nu mă trezesc la 5 dimineața ca să meditez sau ca să alerg.
Nu fac băi cu gheață și nu lucrez 9-9-6.

În schimb, merg la sală regulat, după ce las copiii la școală. După sală, câteodată încep lucrul la 11. Recunosc, sunt destule zile care mă prind lucrând la 7 sau la 8 seara.

Câteodată îmi iau câinele și merg pe jos până la școală să iau copiii, doar de dragul unei plimbări.

Acum, că sunt copiii în vacanță, pot să-i duc la lecțiile de șah sau la ce sport mai vor ei, fie că e la 11 dimineața, fie la 5 după-masă.

Am început a 44-a călătorie în jurul soarelui și mi-am dat seama că vremurile bune sunt chiar acum* . Antreprenoriatul e greu. Fii bun cu tine, nu doar cu ceilalți.

*n-am găsit o traducere mai bună la „the golden age is now”, fără să mă ducă cu gândul la epoca de aur ceaușistă.

The (not so) Intelligence Age

Fri, 27 Sep 2024 00:00:00 +0000

Sam Altman, omul momentului, a scris de curând (23 sept. 2024) articolul asta, intitulat The Intelligence Age în care ne împărtășește viziunea lui despre viitor.

Articolul este relativ scurt, îți recomand să-l citești.

Sumarizat, viitorul sună roz, deși mai sunt multe detalii de pus la punct.

Însă mie mi-a atras atenția fraza asta:

Our children will have virtual tutors who can provide personalized instruction in any subject, in any language, and at whatever pace they need.

Instant m-a dus cu gândul la planeta Solaria din seria Fundația scrisă de Asimov. Solaria era o planetă cu foarte puțini locuitori, care trăiau într-o izolare extremă și roboții se ocupau de majoritatea sarcinilor, inclusiv de creșterea copiilor.

Dar lăsând la o parte SF-urile scrise de Asimov, din tot ce povestește Sam Altman în articol, lucrul ăsta legat de copii mi se pare cel mai periculos.

Copii au nevoie de adulți – și aici mă refer la procesul de învățare, să nu mai vorbim de restul. Au nevoie de prezența lor fizică, de toate emoțiile pe care un adult le poate transmite, de capabilitățile adultului de a citi emoțiile copiilor, de a cunoaște problemele lor, etc. Oricât de avansat ar fi un AI, chiar dacă ar putea avea/citi emoții, mi se pare super periculos să lași educația unui copil în mâinile unui robot.

Am trecut printr-o pandemie în care copiii au făcut școala online și concluziile sunt clare.

Știu, unii or să spună că un sistem AI chiar poate să predea mai bine decât un profesor și să se adapteze fiecărui elev în parte, așa cum zice Altman. Nu neg asta, însă tind să cred că partea umană contează mai mult decât poate face orice AI.

Dacă se va merge în direcția asta în care AI-ul va fi folosit în detrimentul profesorilor, se vor naște niște probleme majore când vine vorba de etică, creativitate și gândire critică. Cine controlează acel AI, va avea control deplin asupra elevilor.

Parcă văd că în viitor, doar familiile bogate își vor putea permite să-și trimită copii la o școală în care predau profesori reali. Restul vor fi „educați” de un sistem AI.

Trăim vremuri interesante și alegerile pe care omenirea le va face în următorii ani – în ceea ce privește AI-ul – vor fi cruciale.

PS: nu, nu sunt împotriva AI-ului.
PPS: da, am făcut imaginea de mai jos folosind un AI.

Siddhartha

Thu, 22 Dec 2022 00:00:00 +0000

Scrisă în 1922 de către Hermann Hesse, Siddhartha a fost cartea care mi-a plăcut cel mai mult în 2022. Nu are neapărat treabă cu budismul, puteți s-o citiți chiar dacă sunteți creștini, atei sau de orice altă credință.

„Acțiunea” are loc în India și este o poveste despre un tânăr – fiu de „preot/om învățat” – care este nemulțumit de învățăturile primite și care își părăsește părinții și viața confortabilă pe care o are pentru a porni în căutarea „adevărului absolut”.

Nu vreau să povestesc mai mult din carte pentru că o să vă stric plăcerea cititului, însă cartea e mi-nu-na-tă. Chiar dacă e scrisă acum 100 de ani, este practic atemporală. E atât de multă înțelepciune în cartea asta că probabil va fi considerată o capodoperă și peste 1000 de ani.

Am citit-o pe Kindle, în engleză, dar o s-o cumpăr și în format tipărit, în limba română. Este una din puținele cărți pe care o sa vreau cu adevărat să le recitesc.

Cel mai mare pericol din pandemia asta?

Sat, 13 Feb 2021 00:00:00 +0000

De multe ori am văzut pe Facebook sau Twitter oameni care scriau chestii de genul „Dacă mai am în listă persoane care susțin/cred X, o să le dau block/unfriend/unfollow. Chiar acum am blocat pe cineva.”. La început era despre politică - „Ții cu PSD-ul? Ia d-aci un block!”. De o vreme încoace este despre vaccinul împotriva covid-19. „Ai altă părere decât mine? Block! Nu mai avem ce vorbi!”.

De felul meu, încerc să nu intru în astfel de polemici. Pentru că de obicei nici o parte n-o ascultă pe cealaltă. Doar curg înjurăturile. Fluvii întregi. Citești comentariile și te îngrozești de ambele părți.

Mi se pare că o parte începe să o vadă pe cealaltă nu doar ca inferioară (uite și la proștii ăia) ci că lucrurile o iau razna – spre dezumanizare. Și cealaltă o vede la fel pe prima. Uităm că și ceilalți sunt oameni la fel ca noi.

Născut la începutul anilor ‘80, am prins puțin din comunism. În școală am învățat despre atrocitățile holocaustului și celorlalte războaie. La TV „am prins” live războaiele din Irak și din Yugoslavia din anii ‘90, plus conflictul din Irlanda de Nord. În naivitatea mea, mă gândeam că după anii 2000 situația se va îmbunătăți considerabil, că tot ce-a fost mai rău a trecut.

Dar acum mi se pare că situația devine din ce în ce mai gravă. În loc să ne înțelegem mai bine unii cu alții, devenim tot mai dezbinați. Bine, nu putem să comparăm situația curentă cu ororile din trecut, dar dacă se continuăm pe linia asta, ororile de care credeam că am scăpat se vor repeta.

Nu mai dați block/unfriend/unfollow, în felul ăsta doar ne îndepărtăm și mai mult. Iar șocul „reîntâlnirii” va fi mult mai mare. Nu-i nevoie să intrați în polemici cu ei sau să încercați să le schimbați punctul de vedere. E suficient să încercați să înțelegeți care sunt motivele pentru care au ajuns să gândească în modul în care o fac. Încercați să înțelegeți perspectiva lor, pentru că perspectiva e totul. Fiecare are altă educație, alte greutăți în viață. Dacă ar fi să schimbăm rolurile, să trecem prin ce au trecut ei, probabil am gândi la fel ca ei.

Fiți buni cu cei din jurul vostru, nu vă credeți superiori și nu-i desconsiderați doar pentru că au o părere diferită față de voi.

La momentul potrivit se va ivi și posibilitatea de dialog - dar asta doar dacă nu ne dăm block reciproc și ne izolăm fiecare în bula lui.

High output management - cum să citești cartea de 3 ori mai repede

Sat, 30 Jan 2021 00:00:00 +0000

Cum să citești cartea de 3 ori mai repede? Citești doar 1/3 din ea! Urmăriți-mă și pentru alte sfaturi geniale de management :)))

Glumesc cu a doua parte. Nu glumesc cu prima – cartea chiar nu merită citită în întregime. Doar ultima parte e o bijuterie.

Andrew Grove, CEO-ul Intel (între ‘87 și ‘98) a scris cartea în ‘83 și a publicat a doua ediție în ‘95. Cartea e aclamată de multă lume, inclusiv de Mark Zuckerberg. Varianta de Kindle are un Foreword de Ben Horowitz. Dar ăstia-s vecini cu Grove acolo la ei in Silicon Valley și probabil n-o vrut să-l supere pe d-nul Andy spunându-i că nu i-o citit toată cartea, că se văd toată ziua la cafea.

Altfel stau treburile aci în Ardeal, în adevăratul Silicon Valley – Cluj-Napoca. Dacă nu ieși la cafea cu Zuck și Grove, poți să-i spui omului verde-n față că, cartea pe care-a scris-o el când tu aveai 1 an dar ai citit-o abia la 38, nu mai e chiar așa de actuală.

Lăsând gluma la o parte, în prima parte a cărții Grove povestește despre un lanț imaginar de restaurante care servesc un mic dejun care se bazează pe un ou fiert timp de 3 minute. Intră în detalii și descrie tot procesul de „producție” pentru acest mic dejun. Probabil că pentru un manager de fabrică sunt interesante toate detaliile. Având review-uri așa bune, am citit tot, sperând că poate-poate, pe pagina următoare găsesc vreun diamant. Nope. Dați skip cu încredere la Part 1 - The Breakfast factory și ajungeți la Part 2 - Management is a team game.

Paranteză deschisă. Înainte de Part 1 se găseste așa numitul Foreword. Toate chestiile pe care le zice Ben acolo se regăsesc mai apoi în carte. Chiar am găsit citate subliniate în Foreword pe care mai apoi le-am subliniat din nou acolo unde au fost scrise inițial (pentru că am uitat că le-am mai subliniat o dată). Deci și cuvântul înainte e pierdere de timp. Paranteză închisă.

Buuuun, dacă săriți peste introducere, cuvânt înainte și prima parte, ați parcurs deja 24% din carte. Felicitări!

Următorul capitol poate să-ți economisească încă 30% din timp. Aici d-nul Grove ne spune cum e cu ședințele:

The absolute truth is that if you don’t know what you want, you won’t get it. So before calling a meeting, ask yourself: What am I trying to accomplish? Then ask, is a meeting necessary? Or desirable? Or justifiable? Don’t call a meeting if all the answers aren’t yes.

Dar sunt chestii pe care deja le-ai citit în alte cărți sau blog-uri. Dacă chiar ai o problemă cu ședințele, pune mâna și citește capitolul. Dacă nu faci sedințe one-on-one, pune mâna și citește. Altfel, sari până la partea a 3-a, ultimul capitol.

Partea a 3-a începe cu o revenire la lanțul de restaurante din primul capitol, dar care acum a ajuns la nivel național. Nu prea ai ce să înveți de aici dacă n-ai o companie de talie națională.

Cartea a devenit interesantă pentru mine abia la ultimul capitol din partea a 3-a - Capitolul 10 - Modes of control. Sari direct aici și ești la 65% din carte. Enjoy the rest of the book - thank me later.

De aici încolo, cartea într-adevăr își merită review-urile foarte bune și te învată cum să fii un lider mai bun. Îți vine să subliniezi pagini întregi.

Dacă e cineva curios, aici am atașat un PDF care conține toate pasajele subliniate de mine în carte.

The End. Spor la citit.

10 ani de Avanticart

Sat, 26 Dec 2020 00:00:00 +0000

Mă pregăteam să scriu articolul ăsta în aprilie (2020), pentru că în aprilie 2010 am lansat Avanticart. De pe la începutul anului am început să-mi structurez în cap ideile. Abia așteptam aprilie, să aștern ideile „pe hârtie”. Apoi a venit pandemia și… nimic din ce-am planificat înainte nu s-a mai aplicat. S-au dus și ideile mele. Dar azi am avut vreme să le reiau și să le scriu pe blog. De ce? Ca să nu uit. Și poate, poate, cineva învață ceva din greșelile mele.

Începuturile

În 2010 la începuturile Avanticart, aveam 28 de ani și chiar dacă aveam deja firma de 7 ani, nu prea le aveam eu cu business-ul. Eram programator și făceam ce știam mai bine - scriam cod. Restul lucrurilor erau cam întâmplătoare. În 2008 (sau poate chiar 2007) l-am întâlnit pe Adi care mi-a devenit partener de business. Tot un programator și el.

În naivitatea mea și a lui Adi, am început cu abonamente de 25€ / luna. Ne comparam cu Shopify la prețuri, dar bineînțeles fără să avem investițiile lor. În plus aveam și Șosetăria pe cap. Da, în plină criză financiară, noi am lansat un magazin online în care vindeam… șosete. Probabil că n-a fost cea mai înțeleaptă chestie :))) Oricum la vremea aia nu aveam mare lucru, deci n-am avut ce să pierdem, prin urmare n-am simțit prea tare criza începută în 2008.

În toamna lui 2010 l-am luat în echipă pe Sorin, care avea să devină partener în firmă peste câțiva ani.

La începuturi nu aveam cum să ne susținem din abonamentele Avanticart, chiar dacă am avut câțiva clienți. Deci eram nevoiți să facem outsourcing în continuare. Dar nici din outsourcing nu ne pricepeam să facem prea mulți bani (îți trebuie și alte skills, nu doar coding) și nu vroiam să luăm multe proiecte, ca să avem timp și focus pentru Avanticart.

Lucrurile nu mergeau prea bine, nu eram nici pe departe acolo unde am visat să fim. Din cauza asta, în 2012 Adi a decis să-și încerce norocul în altă parte. Credeam că e suficient să scrii cod bun, să ai un produs bun iar lumea îti va recunoaște meritele, îți va lăuda produsul și or să curgă râuri de bani. Oh, well.

Am continuam din inerție alături de Sorin și alți oameni cooptați pe parcurs.

2014 - 2017

În 2014 l-am cunoscut pe Bogdan, care a început să se ocupe de partea de vânzări. A avut (și are) un rol esențial în dezvoltarea Avanticart. Mai târziu a devenit și el partener în firmă.

În ianuarie 2015 a „aterizat” la noi Vlad, pe postul de frontend developer. Acum în pandemie glumim, zicând că pe vremea aia era un deschizător de drumuri fiindcă lucra remote :)). Îl menționez pe Vlad pentru că și el a devenit ulterior partener în firmă.

Pe la mijloc de 2015, clientul care ne dădea cei mai mulți bani din outsourcing a fost nevoit să oprească robinetul. Îi mergeau prost afacerile. Au urmat niște luni grele în care a trebuit să iau decizia să dau oameni afară. Apoi alți oameni au decis să plece pentru că nu le puteam mări salariile. Cred ca 2015 a fost cel mai prost an.

Dar am continuat alături de Sorin, Bogdan, Vlad și încă câteva persoane.

În 2016 nu cred că s-a întamplat nimic memorabil. Ne zbăteam în „mocirlă”, dar măcar supraviețuiam fără outsourcing și aveam clienți din ce în ce mai mari.

Business-ul nu este unul scalabil. Avem o struțo-cămilă în care oferim o platformă eCommerce cu multe personalizări, dar la preț de SaaS. Mulți mi-au spus că așa ceva n-o să funcționeze niciodată. Și aproape că au avut dreptate.

În 2017 am luat în sfârșit decizia să vând Șosetăria. N-am făcut avere, am vândut doar brand-ul pe o sumă modică. Încă mai am câteva șosete și ciorapi în birou. Singura chestie bună e că (acum în 2020) am folosit produsele ca să fac un filmuleț în care explic cum funcționeaza WMS-ul Avanticart :))

Am luat decizia asta mult prea târziu. Cu Avanticart ca și focus principal, nu aveam timp să mă ocup și de Șosetăria. Din cauza asta n-a avut niciodată vânzări prea mari și era tot timpul pe pierdere. Dar mai grav era că, din cauză că aveam Șosetăria, nu puteam să-mi dedic 100% energia pentru Avanticart. Mi-a luat 9 ani să-mi dau seama de asta. V-am zis că nu sunt bun la business?

Tot în 2017 a ajuns la noi Alex, într-un internship. În 2020 a devenit partener în firmă.

2018 - 2019

De multe ori, dacă ai un serviciu ieftin, clientii nu dau 2 bani pe tine. Ne-am luat multe țepe. Am muncit mult pentru bani puțini.

Din 2010 de la lansare am făcut câteva măriri de prețuri. La început de 2018 am ajuns la 150€, abonamentul minim.

Apoi am crescut abonamentul minim la 250€ - deci de 10 ori cu cât am început în 2010 - și am introdus comisionul din vânzări. Trebuia să fii făcut asta mult mai devreme. Nici nu pot să-mi imaginez unde am fi ajuns dacă am fi pornit de la bun început cu prețurile astea.

2018 cred că a fost primul an în care am simțit că într-adevăr începem să facem treabă bună și din perspectiva de business.

În 2019 am crescut abonamentul minim la 500€. Am atras clienți și mai mari. Bineînțeles, nu poți să faci asta cu un produs prost. Dar noi aveam un produs foarte bun. Top 10 clienți au avut vânzări de 137 mil lei în 2019.

Ne-a luat aproape 10 ani să ajungem la un price-point cât de cât favorabil și pentru noi. 10 freaking ani! Ardeleni adevărați :))) Dar ne-am învățat lecțiile.

2020

La început de 2020 eram 10 oameni în echipă. Acum suntem 18. La început de 2020 aveam un fișier cu estimări pentru 2020. Acum la final de 2020, acel fișier pălește față de ceea ce am reușit să facem.

Bineînțeles, am avut noroc că ne-am aflat în industria potrivită.

2021 vine cu noi provocări, resimțim creșterea echipei într-un timp atât de scurt dar sunt convins că o s-o scoatem la capăt.

Privind înapoi, am făcut extrem de multe greșeli în cei 10 ani. Uneori mă și mir că am rămas în business. Pe la începuturi, mai mulți mi-au spus că ar fi mai bine să mă apuc de Magento :))

La final, trebuie să le mulțumesc în primul rând Ralucăi și copiilor că m-au suportat și m-au ajutat în toți acești ani. Apoi le mulțumesc lui Sorin, Bogdan, Vlad, Alex și celorlalți colegi - îmi scot pălăria în fața voastră! Le mulțumesc deasemenea foștilor colegi și lui Adi.

Nu în ultimul rând, le mulțumesc clienților. Iertați-ne bug-urile!

Mulțumesc și părinților, că în perioadele mai grele m-au ajutat cu chiria :)) Ce vremuri!

6 ani mai târziu

Sun, 29 Dec 2019 00:00:00 +0000

A fost o vreme când aveam și eu un blog. Am strâns 118 articole. Citind acum pe diagonală, la unele din ele mă amuz copios. Ultimul articol era din 31 decembrie 2013.

Între timp s-au întâmplat multe (doh!) iar printre toate s-a întâmplat că serverul pe care era găzduit a fost „spart”. Long story short, n-am avut chef să restaurez serverul așa că l-am oprit. Și de atunci nu i-am simțit lipsa :))

Nici acum nu i-o simt, dar profitând de vacanța asta de iarnă - și neavând chef să lucrez la altceva - am zis că… hai să pun blog-ul înapoi pe picioare. Am ales să renunț la Wordpress și să folosesc Jekyll.

Jekyll generează tot site-ul static, prin urmare nu mai trebui să mă gândesc la partea de securitate. Sigur, nu e la fel de comod ca și Wordpress-ul (scriu articolul ăsta într-un editor de cod, rulez 2-3 comenzi iar la sfârșit fac rsync pe server) dar pentru geek-ul de mine e ceea ce trebuie.

Din păcate, a trebuit să renunț la comentariile existente. Când blog-ul vechi a fost afectat, „am primit la pachet” și o mulțime de comentarii spam. N-am chef acum să stau să le separ comentariile spam de cele bune.

Pentru comentariile ce vor urma, am ales să folosesc Disqus.

Foarte posibil că următorul articol o să fie scris peste alți 6 ani, dar măcar acum blog-ul e în viață. I-am tras și un SSL să intrăm cu dreptul în 2020.

La mulți ani!

Update

Tue, 31 Dec 2013 14:59:47 +0000

N-am avut timp să scriu pe blog în 2013. Un singur articol „pe bune”, unul care anunță GPeC și unul care anunță TeCOMM. Nu, nu-mi pare rău că am scris așa puțin și nici nu-mi propun să scriu mai mult în 2014.

2013 a fost un an definitoriu pentru mine. Am crescut mult pe plan personal, reușind să-mi definesc țelul în business. Pare ușor (păi ce e așa greu să alegi un țel?) dar nu a fost deloc. 2013 a fost anul în care am renunțat la outsourcing și m-am concentrat pe Avanticart. În plus, am renunțat la ideea că Avanticart e o agenție.

Încă de la lansare, vedeam Avanticart ca pe o agenție care oferă servicii complete, nu doar platforma de eCommerce. În 2013 mi-am dat seama că nu-mi place să am o agenție, nu-mi place să fac marketing (decât pentru mine), nu-mi place să fac consultanță. Am învățat multe având Șosetăria (poate prea multe) but... „I'm a software guy”. Așa că las consultanța, marketing-ul și toate celelalte în seama celor care se pricep mai bine. Mie îmi place să fac software și o să mă limitez la asta, chiar dacă nu mai programez.

Țelul meu e să fac cea mai bună platformă de eCommerce din lume. Da, cea mai bună din lume. Unii mi-au spus că e imposibil. Că nu sunt în locația potrivită (Cluj-Napoca, România), că nu am finanțarea pe care o au alții din USA, că nu am X, că nu am Y. Poate au dreptate, dar în naivitatea și prostia mea, cred că se poate. Și nu doar cred că se poate, ci vreau să obțin asta cu un program de lucru cât-de-cât normal, cu timp pentru familie și o viață sănătoasă.

2014 va fi un an excepțional.

Apropo, caut un programator PHP, știți pe cineva?

TeCOMM 2013

Tue, 01 Oct 2013 20:54:14 +0000

TeCOMM - conferința de eCommerce din Cluj a ajuns la ediția cu numărul 3 și crește de la an la an.

În 24 - 26 octombrie 2013 vei avea ocazia să întâlnești 40+ speakeri și peste 300 de participanți. Iar dacă deții un magazin de fashion, te așteaptă un eveniment special în cea de-a 3-a zi a conferinței.

Din discuțiile avute cu diverși participanți din anii trecuți, majoritatea prezentărilor au fost pline de informații noi și valoroase pentru toți cei ce activează în domeniu. De la TeCOMM sigur vei pleca acasă cu idei de pus în practică ce-ți vor ocupa următoarele 6 luni.

Eu voi fi prezent în zona expo cu stand-ul Avanticart, la fel cum am fost și edițiile precedente. Ne vedem acolo, iar pâna atunci - spor la conversii!

GPeC 2013

Sun, 12 May 2013 14:38:39 +0000

Gala Premiilor eCommerce și-a deschis porțile acum vreo două săptămâni și nu mai este mult până se termină perioada înscrierilor - 31 mai.

Ajuns la a 8-a ediție, evenimentul promite să fie de excepție, reușind - ca în fiecare an - să vină cu ceva nou. Anul acesta cea mai importantă noutate e ClickTale.

ClickTale este un instrument care iti arata intr-un mod simplu si vizual (prin filme si heatmap-uri) cum se comporta vizitatorul pe site-ul tau. Vei putea vedea fiecare miscare de mouse pe care o face utilizatorul si vei descoperi unde sunt problemele de usability, unde ai erori de intelegere din partea vizitatorilor tai.

Am avut ocazia să mă joc cu ClickTale și pot să vă spun că - WOW - e un serviciu extrem de util. Și totodată destul de scump. Sunt foarte surprins ca organizatorii au reușit să ofere un abonament pe o lună, inclus în prețul înscrierii la GPeC.

Însă pe lânga ClickTale, GPeC aduce magazinelor o mulțime de alte beneficii în cele 7 luni de „concurs”. Ca în fiecare an, magazinele vor fi evaluate pe baza unor criterii riguroase și vor primi rapoarte detaliate - pe baza cărora își vor putea îmbunătăți afacerea.

Dacă ai un magazin online nu trebuie să ratezi Gala din acest an. Serviciile oferite sunt grozave iar prețul e un chilipir. Înscrie-te!